MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
A A A
Semnalează o amenințare în localitatea ta

ARDEREA PROFESIONALĂ

"În viaţă omul învaţă mai întâi

să meargă şi să vorbească.

Mai târziu, el învaţă

să stea pe loc

şi să-şi ţină gura."

-         Marcel Pagnol

 

 În zilele noastre, angajaţii Poliției îşi petrec mai mult de două treimi din timp la locul de muncă. Gradul de solicitare poate fi diferit, dar nu se exclude şi nici nu se diminuează faptul că există o activitate şi se cheltuie o anumită cantitate de energie – atât fizică, cît şi mintală. Dacă ne mai gândim şi la orele suplimentare care apar, deseori, pentru cei mai mulți dintre angajații Poliției, atunci ei investesc chiar foarte mult din timpul lor și din ce în ce, mai multă energie depusă  în sarcinile pe care trebuie să le gestioneze şi să le rezolve.

Am abordat această temă deoarece arderea profesională este un fenomen cu care se confruntă nu doar angajații forțelor de ordine, ea poate să paralizeze pe oricine dintre noi la un moment dat.

Sindromul de burn-out (ardere profesională) presupune o stare anormală de epuizare fizică, psihică, socială, emoţională a organismului cu consecinţe negative, uneori chiar devastatoare, pe toate planurile enumerate mai sus.

Această stare de epuizare este caracterizată de prezența urmatoărelor simptome:

- oboseală intensă cu dureri difuze (dorsalgii sau migrene) și tulbură ri de somn;

- un sentiment de “dezumanizare” care se traduce printr-o detașare emoțională din ce în ce mai evidentă, mergând chiar până la absența emoțiilor față de alții;

- o decepție față de profesie și sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectivă, impresia de incapacitate de a-i ajuta pe alții.

 Sindromul îi afectează mai ales pe cei care au ales să-și ajute semenii, ca de exemplu, polițiștii, avocații, profesorii, personalul medical, educatorii, toți cei care se dedică și nu simt întodeauna că “primesc ceva în schimb”. Arderea profesională îi vizează în mod aparte pe cei care activează în Poliție, pentru că ei intră în contact direct cu suferința, nefericirea și nemulțumirea altora.  Acest tip de reacție este destul de asemanator depresiei sau poate să ducă la ea.

În raport cu munca, se constată un sentiment de ambivalență însoțită de următoarele stări ale persoanei cu sindromul arderii profesionale:

- tendința de a rămâne din ce în ce mai târziu la serviciu;

- dificultatea de a se cruța pe sine;

- lipsa rapidității în executarea unor sarcini simple;

- dezinteres față de muncă.

Rar se întamplă că sindromul burn-out (aredere profesională) să se instaleze dintr-o data și-n totalitate. El este mai degraba insidios, într-atat încât, de cele mai multe ori, putem descrie patru etape esențiale:

1. Entuziasmul ideal;

2. Stagnarea ineficientă;

3. Sentimentul de frustrare;

4. Apatia plină de dezamăgire și poziția de securitate.

 

Iată câteva recomandări pentru modificarea comportului necesar atingerii stării de bine:

  1. Învăţaţi să recunoaşteţi propriile simptome ale stresului şi sursa stresului;
  2. Faceţi o listă cu ceea ce vă declanşează cel mai des accesele de furie – doar dacă deja sunteţi conştient de cauza care vă declanşează furia, sunteţi în măsură să vă pregătiţi o strategie de analizare, deoarece nu puteţi schimba ceea ce nu cunoaşteţi;
  3. Planificaţi-vă timpul şi munca. Faceţi în fiecare zi o listă cu ceea ce aveţi de făcut în funcţie de priorităţi;  
  4. Recunoaşteţi șituaţiile în care nu puteţi schimba nimic şi utilizaţi-vă energia în situaţiile pe care le puteţi influenţa;
  5. Nu vă luați de lucru acasă. Viața personală trebuie separată clar de viața de serviciu, presiunea de la serviciu trebuie să rămână la serviciu/birou;
  6. Învăţaţi să spuneţi ”nu pot, nu știu, am nevoie de ajutor”. Ai nevoie să-ți evaluezi corect resursele și să ceri ajutor atunci când nu poți face față sarcinilor.
  7. Finisaţi lucrul de care v-aţi apucat înainte de a începe altceva și nu amânați sarcinile pe care vi le trasați. Sarcinile amânate se strâng și ne doboară. Sentimentul de amânare ne urmărește ca o umbră apăsătoare;
  8. Folosiţi tehnicile de management ale furiei. Există tehnici simple şi uşor de aplicat, cum ar fi să vă acordaţi o pauză, sau exersaţi respiraţia profundă, dar şi tehnici complexe, cu efect imediat;
  9. Folosiţi empatia – când o altă persoană este sursa furiei dvs., încercaţi să vedeţi șituaţia şi din celălalt punct de vedere şi amintiţi-vă că oricine poate greşi;
  10. Învăţaţi să ascultaţi – uneori lipsa de comunicare duce la șituaţii confuze;
  11. Cultivaţi o atitudine pozitivă. Folosiţi umorul, învăţaţi să râdeţi de propriile greşeli – este cel mai bun medicament;
  12.  Respectați pauzele. Mintea are nevoie de relaxare periodică. Eficiența scade dacă muncești fără întrerupere;
  13.  Învățați să vă relaxați. Reduceți presiunile pe care le puneți voi înșivă asupra voastră. Un grad mai mare de relaxare în tot ceea ce faceți, indiferent de presiunea care vine din afară, îți permite să rezolvi mai ușor problemele;
  14. Faceţi pe ceilalalţi să vă cunoască aşteptările şi scopurile, dar totodată, diminuați așteptările pe care le aveți de la ceilalți. De câte ori colegii sau prietenii nu se vor putea raporta la așteptările noastre, de atâtea ori ne vom dezamăgi și enerva inutil.  
  15. Aveţi încredere în dvs. şi obţineţi încrederea celorlalţi;
  16. Lăsaţi ca oamenii importanţi din viaţa dvs. să cunoască faptul că doriţi să vă schimbaţi şi acceptaţi suportul lor;
  17.  Beți multă apă în timpul zilei. Nu lichide ci apă. Apa ne păstrează un tonus bun și reușește să ne diminueze stresul;
  18. Mergeţi pe jos zilnic minim 20 de minute;
  19. Trăiţi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa dvs. şi atunci realizaţi că este mai bine să o trăiţi într-un mod pozitiv;
  20.  În cazul în care vă vine greu să faceți aceste lucruri, apelați la serviciul de asistență psihologică sau terapie cognitiv-comportamentală.

Și țineți minte: stresul este schimbare, iar în sine nu este nici bun, nici rău.

 

Specialist al SRU al IP Briceni

inspector

Cocurca Oxana