Responsabilitatea şi implicarea sunt principalele „arme” pentru prevenirea dispariţiilor copiilor, iar soluţionarea cu operativitate a cazurilor privind dispariţiile  de copii, reprezintă o prioritate pentru Poliție.  

Zilnic,  Poliţia înregistrează de la două la cinci  cazuri de dispariţie a  copiilor de la domiciliu sau forma de protecţie unde aceştia sunt plasaţi.

Pe parcursul anului 2018, 671 de copii au abandonat domiciliul sau forma de protecţie a copilului de unde aceştia au fost plasaţi,  comparativ cu 640 de cazuri înregistrate în anul 2017.

Cei mai expuşi la părăsirea domiciliului sunt fetele aflate în pragul adolescenţei, iar categoria de vârstă cea mai vulnerabilă este  între 14 şi 15 ani, majoritatea minorilor provenind din mediul urban.

Dispariţia unui copil în condiţii alarmante impune, cu necesitate, acţiuni rapide, profesioniste şi eficiente ale poliţiei, în cadrul unui parteneriat cât mai larg cu societatea civilă şi cu toţi factorii disponibili să contribuie la prevenirea producerii unor drame.

Ca urmare a activităților întreprinse de polițiști, 513 copii au fost găsiți  în decurs de 24 ore,  132 de  copii timp de 48 ore și 164 copii au fost găsiți  peste 48 ore.

Principalele motive pentru care copiii fug de acasă sunt lipsa supravegherii din partea părinţilor, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală comisă de copil, intenţia de a câştiga bani, din cauza situaţiei materiale precare din familie, fuga de abuzuri fizice şi emoţionale, tulburări de comportament datorate neglijării în familie sau intenţia de a se întreţine autonom şi de a câştiga bani prin munca sezonieră, influenţa anturajului sau lăsarea copiilor în grija rudelor, în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate.

Fiind analizate situaţiile, privind adresările referitoare la cazurile de plecări voluntare a copiilor din familie, s-a constatat că în 585 de cazuri,  părinţii, rudele sau  alte persoane în grija cărora se află copiii, s-au adresat la Poliţie pentru stabilirea locul aflării acestora peste două, cinci și chiar mai multe zile de la dispariție.

Astfel, sesizarea tardivă despre dispariția copilului creează dificultăți la stabilirea rapidă a locului aflării copilului, fapt ce crește riscul de victimizare al acestuia.

Toodată, neglijența părinților, lipsa unui dialog viabil între părinte-copil, neimplicarea autorităților tutelare în soluționarea cauzelor ce au determinat copilul să plece, soluționarea simplistă a cazurilor, prin reîntoarcerea copilului în mediul familial unde predomină conflicte, consum de alcool, comportament amoral,  indiferența societății manifestată prin tolerare și neimplicare, au dus la înregistrarea a 237 cazuri de abandon de domiciliu repetat al copiilor.

Fiţi atent la comportamentul copilului!

 Fiecare părinte, profesor, vecin, cunoştinţă poate avea un rol în prevenirea unor astfel de situaţii. Trebuie urmărit comportamentul copilului, unde îşi petrece timpul, ce bani are în buzunar, dacă vine acasă cu lucruri noi care nu îi aparţin şi pe care nu le poate justifica. Părinţii trebuie să îşi aloce timp, oricît de ocupaţi ar fi, pentru a discuta cu copilul, despre cum îşi petrece timpul liber şi cu cine, ce anturaj are. De asemenea, trebuie ţinută legătura cu profesorii pentru a urmări situaţia şcoalară. Dacă situaţia este complicată, atunci trebuie apelat la un specialist, psiholog, consilierul şcolar sau diriginte.

În acest context,  Poliția vine cu un apel către cetățeni, în cazul identificării în stradă a unor copii cu semne de neglijență, care practică cerșitul, sau  cunoașteți cazuri de neglijare ori violență a copiilor în familie, apelați 112 sau sesizați autoritatea tutelară locală (primarul, asistentul social), apelați Serviciul Telefonul copilului 116 111, serviciile care pot interveni și aplica măsurile de protecție față de copil.

În cazul nefericit al unei dispariţii, trebuie să cunoaşteţi faptul că primele ore de după eveniment sunt esenţiale pentru soluţionarea cu succes a cauzei. De aceea, este foarte important ca persoana care sesizează dispariţia unui copil să poată oferi următoarele informaţii: numele, prenumele, datele de stare civilă, adresa şi numărul de telefon, calitatea în care face sesizarea privind dispariţia minorului (părinte, tutore, rudă, vecin),  vârsta minorului, semnalmente, semne particulare, date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului, eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa/sănătatea copilului, să-şi exprime orice suspiciune privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială/supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.

Rolul Poliţiei este de a te ajuta să îţi găseşti copilul – de aceea nu uita să colaborezi întrucât orice informaţie este esenţială în procesul de căutare şi trebuie comunicată polițiștilor.

Numai prin implicare, responsabilitate, netolerare și atitudine, putem ajuta un copil!

4 februarie 2019